Satire, dicționar politic și alte marafeturi de București

Domnului prim-procuror

O grea aporie am de dezlegat
Şi, cătînd prin lume un om învăţat
Ca să mi-o dezlege, aflai din popor
Că omul meu este primul-procuror.
Eşti burduf de carte, eşti felcer în legi
Şi poti aporia-mi ca să mi-o dezlegi.
De aceea dară cu "sevas" mă-nchin,
Ca din înălţimea înaltului "cin"
Unde-a voastră minte şi cărturărie
V-a cocoţat astăzi prin "dulăpărie”,
Să aveți evghenia să-mi exeghisiți :
De ce toți zevzecii sînt azi procopsiți ?
De ce legeq-i scrisă numai pe hîrtie ?
De ce-a ajuns dreptul o umbră să fie ?
De ce slugăria azi are cătare ?
De ce ciocoiașii ne sar în spinare ?
De ce s-arestează cei ce sînt bătuți
Și cei care bate rămîn nevăzuți ?
De ce bande bete, crema pușcăriei
Bate cetățenii în fața Agiei ?
De ce singuranță nu ami e-n oraș ?
De ce la cheremul oricărui pungaș
E omul de bine ? Cu drept este oare
Să n-avem cu toții loc sub sfîntul soare ?
Învățații doctori în legislatură
Înot toată ziua, fac atîta gură,
Discută principii și-articoli din cod,
Dezleg cu-a lor limbă gordianul nod ;
Dar vorba lor n-are nici un căpătîi,
Se-nvîrtesc întruna tot într-un călcîi.
Ifos își dau mare, dar fac ei vreo treabă ?
Aș ! Sînt buni de paie, de ceair, de iarbă !
Legile să fie rele, vicioase ?
Sau cei ce le-aplică sînt slugi păcătoase ?
Legea e de vină sau aplicatorul,
Ce sub greutatea-i strivește poporul ?
După mine, legea e o țesătură,
Casă de păianjen pentr-ncurcatură
Muștelor micuțe, pe care le-apuc',
Dar cele mari însă o rupe și fug.

Aș dori, "psihi mu", s-aflu "faneros"
Ce părere are chir Tacopulos
Și cum el putea-va astă aporie
Ca să mi-o dezlege azi pe Românie,
Căci "mîrmîr" e astăzi, de n-o fi german.
"Proschino", "psihi mu", arhon Tacian.