Ambasadorul

Stăpîne, sînt supusul vostru prea plecat, Alexandru. Prin puterea, grija, mila, inteligența, generozitatea, îngăduința și încrederea voastră, am colindat în lung și-nlat această binecuvîntată țară și pretuntindeni am aflat lucruri minunate pentru ochiul, urechea și neînsemnatul meu suflet. Eram sărac. Bogat sînt acum. Nefericit și ignorant am fost. Și, iată : cunosc fericirea, m-am luminat. Palate, biserici, case ale unor oameni am putut vizita. S-au ferecat pentru totdeauna acestea toate în mărunta mea minte. Ceea ce am citit, tradus, studiat, pînă acum, îmi pare muncă de iros, timp pierdut.